Impreuna crestem paduri!
Adelaide Katerine Tarpan Asociația Pădurea Copiilor
Am inceput sa alerg de nervi, sastisita de stat cu nasul in telefon asteptand sa se termine antrenamentele copiilor.
Alergarea mi s-a parut cea mai la indemana forma de a dezmortit spatele cocosat de stat la computer, de a risipi oboseala de peste zi, dar si cea mai sigura metoda de a nu intra in teren peste antrenor sa-i ciufulesc pe cei doi ca nu le e capul la sport.
Am alergat intai seara, apoi am descoperit cat de fain e sa vezi rasaritul in parc si am inceput sa alerg si dimineata devreme, de la 6.00 sau 6.30.
In februarie mi-am scos sufletul la Gerar, prima mea cursa de 10K, apoi m-am riscat la Crosul Padurea Copiilor 15k si a urmat firesc Semimaratonul Petrom unde m-am lalait maxim.
Dupa care mi-am luat inima in dinti si am zis, hai, fie ce-o fi, pana la finalul anului merg la maraton.
Asa ca am inceput sa ma trezesc cu vioiciune la 5.30 dimineata, mi-am facut program de alergare si m-am pus pe treaba. Am abordat si pe guru pentru supervizare, guru a aruncat un ochi pe mail si mi-a dat flit:) Eu am zis am zis, aia e, am mai ajustat excelul si am continuat sa alerg in legea mea!
Evident ca socoteala din excel nu se potriveste cu cea din realitatea vietii cu doi copii, proiecte si, din in cand, accese de lene:), asa ca maratonul m-a prins cu ultima luna de antrenamente sporadice si dezordonate.
Una peste alta, dragii mei, maine plec la primul meu Maraton, cu mare emotie dar si mare incredere ca va fi super frumos.
Si pentru ca anul asta am zis ca alerg pentru Padurea Copiilor, asa voi face si la Berlin. Si n-are rost sa va mai spun cum ma puteti sustine si incuraja ca stiti cu totii 5 lei= un copacel!
Recomandă-le prietenilor această campanie.
în beneficiul